Croația (în croată Hrvatska, pronunție croată: /xř̩ʋaːtskaː/), oficial Republica Croația (în croată Republika Hrvatska pronunție ) este o țară aflată la limita între Europa Centrală și cea de Sud-Est, pe țărmul estic al Mării Adriatice. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb. Țara este împărțită în 20 de diviziuni administrative („županije”) și orașul Zagreb. Croația acoperă 56.594 km² și are o climă diversă, predominant temperat continentală și mediteraneană. Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de insule. Populația țării este de 4,29 milioane de locuitori, majoritatea croați și majoritatea romano-catolici.

Între secolele V-VII, „croații albi” s-au stabilit în Croația actuală. Statul lor era la sfârșitul secolului al IX-lea organizat în două ducate. Tomislav a devenit primul rege în 925, ridicând Croația la rang de regat. Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri, atingând maxima expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir. Croația a intrat într-o uniune personală cu Ungaria în 1102. În 1527, în fața cuceririi otomane, parlamentul croat l-a ales pe Ferdinand I din Casa de Habsburg pe tronul croat. În 1918, după Primul Război Mondial, Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor care și-a declarat independența față de Austro–Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei. Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist. După război, Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia, sub denumirile de Republica Populară Croația și Republica Socialistă Croația. În iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an. Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat.

Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Fondul Monetar Internațional clasifică Croația, din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, în categoria economiilor emergente și dezvoltate, în timp ce în clasificarea Băncii Mondiale este inclusă în categoria economilor cu nivel mare al veniturilor (peste 12.480 US$/locuitor). Croația este membră a Uniunii Europene, a Organizației Națiunilor Unite, a Consiliului Europei, a NATO, a Organizației Mondiale a Comerțului, a CEFTA și membru-fondator a Uniunii pentru Mediterana. Ca participant activ la forțele ONU de menținere a păcii, Croația a contribuit cu trupe la misiunea condusă de NATO în Afganistan și a deținut un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2008–2009.

Sectorul serviciilor domină economia Croației, fiind urmat de industrie și agricultură. Turismul este o sursă importantă de venituri în timpul verii, Croația clasându-se pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinații turistice din lume. Statul controlează o parte din economie, având un nivel substanțial al cheltuielilor guvernamentale. Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Croației. Începând cu 2000, guvernul croat a investit în infrastructură, mai ales în dezvoltarea infrastructurii de transport situată pe traseele coridoarelor pan-europene. Croația își asigură cea mai mare parte din necesarul energetic și de electricitate din surse interne, diferența fiind importată. Croația are un sistem public de sănătate universal, precum și un sistem educațional care asigură gratuitatea învățământului primar și gimnazial, susținând cultura prin numeroase instituții publice și prin investiții corporatiste în mass-media și edituri. Croația este o țară cu importante contribuții culturale, artistice, științifice și în domeniul sportului, la nivel mondial. Ea este totodată renumită pentru gastronomia tradițională și calitatea vinurilor locale. Mai putin