Islanda | Bilete de avion ieftine

Islanda (în islandeză Ísland pronunție islandeză: /ˈislant/) este o țară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic. Are o populație de 357.050 de locuitori pe o suprafață de 103.000 km², ea fiind astfel țara cu cea mai rarefiată populație din Europa. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Reykjavík; zonele lui înconjurătoare din sud-vestul țării dețin două treimi din populație. Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală. Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.

Conform vechiului manuscris Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei. În secolele ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei thralli⁠(d) (sclavi, sau iobagi) de origine celtică.

Insula a fost guvernată ca o comunitate independentă⁠(d) de către parlamentul local, Althingul, una din cele mai vechi adunări legislative din lume care încă funcționează. După o perioadă de frământări, Islanda a intrat sub dominație norvegiană în secolul al XIII-lea. Formarea Uniunii de la Kalmar în 1397 a unificat regatele Norvegiei, Danemarcei și Suediei. Islanda a intrat și ea odată cu Norvegia în acea uniune, dar la dizolvarea ei prin ieșirea Suediei în 1523, Islanda a intrat sub control danez. Regatul Danez a introdus luteranismul în Islanda în 1550.În urma Revoluției Franceze și a Războaielor Napoleoniene, s-a conturat lupta Islandei pentru independență, care a culminat cu obținerea independenței în 1918⁠(d) și înființarea Regatului Islandei, având ca șef de stat monarhul Danemarcei⁠(d), stat cu care se afla în uniune personală. Pe durata ocupației Danemarcei⁠(d) în al Doilea Război Mondial, Islanda a votat cu majoritate covârșitoare să devină republică în 1944⁠(d), punând astfel capăt ultimelor legături formale rămase cu Danemarca.

Până în secolul al XX-lea, Islanda s-a bazat mai ales pe pescuit și agricultură. Industrializarea pescăriilor și Planul Marshall implementat după al Doilea Război Mondial au adus prosperitate și Islanda a devenit una dintre cele mai bogate și mai dezvoltate țări din lume. În 1994, Islanda a devenit parte a Zonei Economice Europene, ceea ce a susținut diversificarea economiei și serviciilor financiare.

Islanda are o economie de piață cu impozite relativ mici, comparativ cu alte țări membre OCDE, și are cea mai mare rată de apartenență la sindicate din lume. Statul întreține un sistem de cheltuieli sociale tipic nordic⁠(d) care furnizează asistență sanitară universală⁠(d) și educație terțiară⁠(d) pentru toți cetățenii. Islanda se clasează pe primele locuri la indicii democrației și egalității⁠(d), fiind a treia țară din lume după mediana averii adulților⁠(d). În 2020, a ajuns pe locul patru în lume după indicele ONU al dezvoltării umane, și este pe primul loc la indicele global al păcii⁠(d). Islanda se alimentează aproape în întregime cu energie regenerabilă.

Cultura islandeză este bazată pe moștenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor sunt urmașii coloniștilor germanici și celtici. Limba islandeză, o limbă germanică de nord, a evoluat din nordica veche și este strâns înrudită cu feroeza și cu dialectele norvegiene vestice. Moștenirea culturală a țării cuprinde bucătăria tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai mică populație dintre toate țările membre NATO și este singura care nu are o armată, apărarea țării fiind în sarcina unei paze de coastă cu armament restrâns. Mai putin